Clasificarea verbelor după conţinut
        Să luăm în considerare următoarele propoziţii şi să ne îndreptăm atenţia asupra verbelor:
a) I think, therefore I am. (Descartes) Cuget, prin urmare exist.
b) He takes a walk every afternoon. Face o plimbare în fiecare după-amiază.
c) She is a pupil. (Ea) e elevă.
d) Have you ever been to the seaside? Ai fost vreodată la mare ?
        În a), verbele to think („a cugeta”, „a gândi”) şi to be („a fi”, „a exista”) au un înţeles deplin („o valoare semantică deplină”), formând predicate (verbale). To take din exemplul b) are un înţeles „slăbit” sau „redus” faţă de sensul său de bază „a lua”, elementul important fiind, de fapt, substantivul „walk” plimbare, împreună cu care formează un predicat frazeologic (to take a walk = to go for walk = to walk). To be (is) din c,) nu are un înţeles al său propriu, fiind un simplu element de legătură între subiectul she şi numele predicativ a pupil. To have (have) din d), de asemenea, este cu desăvârşire lipsit de „conţinut”; el ajută doar la formarea timpului prezent perfect al verbului to have been to a fi fost la, a fi vizitat, a fi trecut pe la etc. (have you ever been to…)
        Exemplele de mai sus ne permit să vorbim spre două mari categorii de verbe din punctul de vedere al conţinutului (al valorii lor semantice):
1) verbe noţionale ian principale (Notional/Principal Verbs ca în a);
2) verbe care nu sunt noţionale sau principale şi care îndeplinesc diferite funcţii semantic-morfologice sau morfologic-sintactice (Non-Notional, Non Principal Verbs), ca cele din b), c) şi d); sunt verbe cu valoare semantică scăzută sau inexistentă.

    Tot din punctul de vedere al conţinutului, dar într-un sens diferit de ceea ce s-a mai spus, este posibilă şi o altă clasificare, după cum va reieşi din ş următoarele exemple:
a) Birds fly. Păsările zboară.
b) Roses are blooming. Înfloresc trandafirii.
c) The eat is sleeping on the sofa. Pisica doarme pe sofa.
d) You might help him. Ai putea să-l ajuţi.
e) I think good thoughts, whilst others write good words. Eu am gânduri frumoase (adânci), în timp ce alţii scriu cuvinte frumoase. (Shakespeare, Sonnet 85)
       Verbul fly („zboară”) din a) are un înţeles deplin în forma la care a fost folosit; ca predicat, el spune tot ceea ce vorbitorul a vrut să spună despre subiectul birds; şi aceeaşi este şi situaţia formei are blooming („înfloresc”) din b). Forma is sleeping („doarme”) din c) este întregită prin ideea on the sofa („pe sofa”), arătând locul unde doarme pisica, cu alte cuvinte precizând înţelesul verbului care ar fi putut fi „complet” şi fără complinire (The cat is sleeping – Pisica doarme). Pe de altă parte, might din d) nu poate încheia propoziţia; el cere o complinire fără de care întreaga propoziţie nu ar avea înţeles (Yon might – Ai putea – ce să faci? etc.) în sfârşit, în exemplul e), think şi write pot fi folosite fără nici un fel de complinire, dar prin aceasta şi-ar schimba sensul şi, în felul acesta, intenţia vorbitorului ar fi denaturată (I think, whilst others write – Eu cuget, în timp ce alţii scriu).

        Exemplele de mai sus arată că unele verbe-forme verbale au un înţeles deplin fără nici un fel de complinire, pe când altele, dimpotrivă, trebuie să fie urmate de alic cuvinte pentru a avea un înţeles deplin sau, în alte cazuri, pentru a exprima înţelesul dorit de vorbitor. Posibilitatea verbelor-formelor verbale de a avea un înţeles deplin cu sau fără ajutorul unei compliniri se numeşte predicaţie (Predication) şi clasificarea verbelor din acest punct de vedere este de cea mai mare însemnătate, atât pentru întreaga organizare a verbelor engleze, cât şi pentru înţelegerea folosirii lor corecte în propoziţii.
      În starea lor de dicţionar, deci ca infinitive, verbele pot avea a) o predicate completă (Complete Predication) (nu au nevoie de compliniri); b) o predicaţie incompletă (Incomplete Predication) (au nevoie de compliniri) şi c) o predicaţite dublă (de exemplu, to see a vedea are o predicaţie completă ca verb intranzitiv, ca în: He sees. Vede. Nu este b; şi o predicaţie incompletă ca verb tranzitiv, ca în: I saw a flight of birds. Am văzul un stol de păsări.)
       În cele ce urmează, verbele sunt grupate în funcţie de predicaţia lor (lăsându-se de o parte verbele cu predicaţie dublă):
a) Verbe cu  predicaţie completă:
– verbele intranzitive
– verbele reflexive
Notă. Să se observe că ambele categorii reprezintă verbe noţionale.

b) Verbe cu  predicaţie incompletă:
– verbele auxiliare
– verbele de legătură
– verbele modal-defective
– verbele tranzitive
– verbele tranzitive, intranzitive şi reflexive cu prepoziţie obligatorie
– verbele folosite în construcţii speciale

Verbe cu predicaţie completă (Verbs of Complete Predication)
Verbele intranzitive (Intransitive Verbs)
       Sunt verbele care, într-un context dat, nu sunt urmate de un complement direct (sau de o propoziţie completivă directă):
      Spring is coming, spring is coming. Vine, vine primăvara,
      Hark, the little bee is humming… Ascultaţi, albina zumzăie…
Acţiunile exprimate de verbele to come şi to hum nu sunt întregite de compliniri şi „nu se răsfrâng” asupra nimănui.

Verbele reflexive (Reflexive Verbs)
       Verbele reflexive, adeseori nişte înlocuitori (Substitutes) ai verbelor intranzitive, arată că acţiunea
exprimată de un verb tranzitiv se răsfrânge asupra subieclului-pronume reflexiv (myself, yourself, himself etc. :
     He washed himself Se spălă.
           (= He washed).
Notă. Pronumele reflexive sunt forme neaccentuate (în exemplul de mai sus, [$$$ himself]).
În limbii română există şase categorii de verbe reflexive. Modul în care acestea sunt redate în limba engleză se poate vedea din schema ce urmează.

Redarea verbelor reflexive româneşti în limba engleză
      Exemple de verbe reflexive în limba română – Echivalente în limba engleză
*a se îmbrăca
*to dress (oneself)
*a se îmbogăţi
*to become/to get rich
*a se îngălbeni
*to turn yellow
*a se îmbolnăvi
*to grow ill, to be taken ill
*a se gândi
*to think
*a se teme
*to be afraid
*a se urca
*to climb (up)
*a se vedea (unul pe altul)
*to see each other
*a se lupta (unul cu altul)
*to fight
*a se întâlni (unul cu altul)
* to meet
*a se vedea (pasiv)
* to be seen
*a se construi
* to be built
*a se întâlni
* to be met with
*a se citi (despre o carte etc.)
* to read
*a se vinde (despre o marfă etc.)
* to sell
*a se părea
* to seem, to appear
*a se întâmpla
*to happen

Verbe cu predicaţie incompletă (Verbs of Incomplete Predication)
Verbele auxiliare (Auxiliary Verbs)
     Verbele auxiliare sunt verbe lipsite de valoare semantică şi neanalizabile din punct de vedere sintactic, cu ajutorul cărora se formează anumite timpuri şi moduri ale conjugării:
      He had insisted on that point. Insistase asupra acestui punct.
     (had ajută la formarea timpului mai mult ca perfect, modul indicativ).
      What are you talking about? Despre ce vorbiţi?
      (are, împreună cu participiul nedefinit talking formează timpul prezent continuu al verbului to talk).
      To have (inf.), -had (preterit) a avea intră, ca auxiliar, în alcătuirea mai multor timpuri verbale, dintre care menţionăm:
a) present perfect:
       I have spoken am vorbit
       he has written a scris
       they have been influenced au fost influenţaţi
       they have been reading au citit; citesc
b) ca preterit, în compunerea mai mult ca perfectului:
      you had suggested propuseseşi, sugeraseşi
      we had asked întrebase(ră)m
c) în compunerea viitorului perfect:
        I shall have come – voi fi venit
d) în compunerea condiţionalului trecut:
        he would have answered – (el) ar fi răspuns
e) ca infinitiv, pentru a forma infinitivul perfec al verbelor noţionale:
       to have come – a fi venit
f) ca forma în -ing, în compunerea participiului şi a gerund-ului perfect:
      having arrived – după ce a sosit, sosind
      having been asked – fiind întrebat, deoarece a fost întrebat; după ce a fost întrebat

To be (inf.), was şi were (preterit), been (participiu trecut) a fi, se foloseşte pentru a forma:
a) diferite timpuri ale conjugării continue:
      He is sleeping. – Doarme.
      How long shall you be staying here?- Cat timp veţi rămâne aici?
b) diferite timpuri ale diatezei pasive:
      I am being examined. – Sunt examinat.
      G. was lost sight of. Lui G. i se pierdu urma.
      Stress should be laid on his style.
      Ar trebui să se pună accentul pe stilul pe care-l foloseşte.
      He had been informed.
      Fusese informat/înştiinţat.

Shall (prez.), should (diferite funcţii) întâlneşte la persoana I ca element component timpurilor:
a) viitoare (viitor I, viilor II, viitor în trecut):
     I shall come. – Voi veni.
     I shall have come. – Voi fi venit.
     I told him I should return later. – I-am spus că mă voi întoarce mai târziu.

b) condiţionalului:
     We should like to know…
     Am vrea să ştim…
     We should have been…
     Am fi fost…

c) subjonctivului:
     It’s necessary that you should speak to him.
     E necesar să vorbeşti cu el.
   
Will (prez.), would (diferite funcţii) se întâlneşte ca element component al timpurilor menţionate în legătură cu SHALL, SHOULD la persoanele a II-a şi a III-a singular şi plural, de exemplu:
      He said he would do it.
      Spunea că va face asta.
      They will come by Monday.
      Vor veni până luni.
   
May (prez.), might (diferite funcţii) intră în compunerea subjonctivului analitic în propoziţiile finale:
       Am repetat întrebarea de mai multe ori ca (el) s-o înţeleagă cum trebuie.
       I repeated the question several times so that he might understand it properly.

Let (prez.) serveşte la formarea unor forme ale modului imperativ:
      Let them come!
      Să vina (el)!
      Let me think.
      Să mă gândesc.

Do, does (prey..), did (preterit) se întrebuinţează la formarea propoziţiilor interogative, negative şi interogativnegative, ori de câte ori în propoziţia respectivă nu există un alt verb auxiliar sau un verb modal:
     Afirm. Mary cooks everyday.
          Mary găteşte în fiecare zi.
     Inter. Does M. cook everyday?
         Mary găteşte în fiecare zi?
     Neg. M. does not cook everyday.
         Mary nu găteşte în fiecare zi.
     Int.-Neg. Does not Mary cook everyday?
         Mary nu găteşte în fiecare zi?
Nota l. Ca auxiliar, verbul do, did se acordă cu subiectul. El, şi nu verbul noţional exprimă timpul (verbul noţional trece la infinitiv):
      Does he work here? (El) lucrează aici?
      Did he work here? (EI) a lucrat aici?

Nota 2. În propoziţiile interogative al căror subiect este exprimat prin pronumele interogative who? which? sau what? sau prin adjectivele interogative which…? sau what…? urmate de substantive, auxiliarele do, did nu se folosesc.

Nota 3. Verbul be la imperativ pers. a II-a sing, şi plural, precum şi verbul have – în limba vorbită – sunt însoţite de auxiliarul do:
      Don’t be rash!
      Nu le pripi!
      Do you have to go there?
      Trebuie să le duci acolo?

Verbele de legătură copulative (Link/Linking Verbs)
     Verbele de legătură sunt verbe cu înţeles nedeplin sau – cum este cazul verbului to be – inexistent,
stabilind legătura dintre subiect şi un nume predicativ împreună cu care formează predicate nominale (sunt, aşadar, o categorie sintactică; dar pot fi privite şi ca o categorie morfologică prin particularităţile morfologicsemantice pe care le au – cu toate că reprezintă timpuri verbale, au o valoare semantică redusă). Se pot deosebi următoarele clase:
1) Verbe ale fiinţării (of Being): to be:
      Anything is better than not to write clearly.
      Nimic nu este mai rău decât să nu scrii clar.
      (W. Somerset Maugham, The Summing Up)
2) Verbe ale devenirii (of Becoming): to become, to gel, to grow, to go, to turn etc.:
       He grew furious.
       Deveni furios. Se înfurie.
       She was taken ill.
       Se îmbolnăvi.
3) Verbe ale continuării în aceeaşi stare (of Continuing): to continue, to remain, to hold, to keep:
       The weather continued fine to the end of the month.
       Vremea a rămas / a continuat să fie frumoasă până la sfârşitul lunii.
       I low long will the fine weather hold?
       Cât o să mai ţină vremea bună?
4) Verbe ale aparenţei (of Seeming): to appear, to look, to seem:
       They seemed nervous.
       Păreau nervoşi.